INDEX

 

 

 

Tragedia navetei spaţiale «Columbia»
- un semn de la Dumnezeu?

 "STRIGĂTUL DE LA MIEZUL NOPŢII"
Martie 2003

«Într-o vreme în care aveam atât de multă nevoie de cineva, el a fost eroul nostru ...» (Honest Reporting, 02.02.2003). Aşa se vorbeşte despre Ilan Ramon, astronautul israelian. Prăbuşire nevetei «Columbia» a fost pentru SUA şi Israel o tragedie la nivel naţional.

Accidentul a avut loc exact în momentul în care demonstrarea puterii era atât de importantă: pentru SUA, cu privire la războiul din Golf şi în lupta împotriva terorismului, iar pentru Israel, cu privire la Intifada, problema palestiniană şi terorismul. Americanii sunt încă marcaţi de evenimentele din 11 septembrie 2001, iar israelienii luptă, începând cu anul 2000, împotriva Intifadei, purtând doliu pentru nenumăraţii morţi din rândul populaţiei civile; ei se tem de un atac cu gaze toxice, de antisemitismul care ia amploare în lumea întreagă şi de o criză economică tot mai profundă. Ca şi când toate acestea nu ar fi suficiente, o nouă catastrofă are loc: şapte persoane îşi pierd viaţa - şase americani şi un israelian.

Ce concluzii spirituale putem trage din această tragedie? Ce doreşte Dumnezeu să ne spună prin acest eveniment? Interesant este că Ilan Ramon a spus că el ar vrea să fie un mesaj pentru israelieni.

1. Cerul îi aparţine Domnului. Cucerirea spaţiului cosmic ţine de mândria omului. Omul vrea să stăpânească un loc care nu-i, aparţine. În Psalmul 115:16 este scris: «Cerurile sunt ale Domnului, dar pământul 1-a dat fiilor oamenilor».

Se urmăreşte pătrunderea în sferele care există doar pentru slava lui Dumnezeu (Psalm 19:1 şi urm.). Ne

gândim aici la construirea turnului Babel (Geneza 11), la Imperiul Babilonian şi la pretenţiile lui Satan care a sugerat popoarelor ideea: «Mă voi sui în cer...» (Isaia 14:13).

Omul, simbolizat în Biblie de cifra 6, doreşte să-şi extindă graniţele sale. El a fost creat in ziua a 6-a şi a primit porunca expresă de la Dumnezeu să stăpânească pământul întreg şi toate animalele (Geneza 1:26). Prin urmare, atunci când omul doreşte să cucerească spaţiul cosmic, pe care Dumnezeu l-a păstrat pentru El şi pentru slava Lui (deşi universul nu este locul de reşedinţă al lui Dumnezeu, ci doar sfera care slujeşte măreţiei Lui), putem vorbi despre o intenţie antidumnezeiscă.

Astfel, nu este surprinzător că Anticrist va purta numărul 666 (Apocalipsa 13:18). El se va considera Dumnezeu (2 Tesaloniceni 2:4). Este oare doar pură speculaţie faptul că, în timpul primului zbor pe lună în căutarea unor piste de aterizare, la racheta «Apollo 8», cifra 6 a jucat un rol unic?

- Zborul a fost planificat pentru 6 zile.

- Ei au avut 6 intervenţii televizate din spaţiu.

- Nava avea 6 compartimente.

- Capsula pentru revenirea în spaţiul terestru avea 6 tone.

- Ei s-au întors în ziua a 6-a a săptămânii.

- Elicopterul, care i-a ridicat pe astronauţi din apă, avea numărul 66.

- Numărul de telefon de la care preşedintele Nixon i-a sunat pe astronauţi a fost: 666-6666.

Aici se ridică întrebarea: reprezintă acest număr îndrăzneala omului de a cuceri spaţiul cosmic, spaţiu pe care Dumnezeu i l-a interzis şi pe care îl păstrează doar pentru slava Sa?

2. Purtătorul fals al speranţei. Ilan Ramon, fostul astronaut şi pilot de luptă israelian, a fost considerat de evrei raza de speranţă a unei naţiuni zguduite de crize.

El a fost sărbătorit în patria sa ca un erou. În ziua plecării sale - 16 ianuarie - majoritatea israelienilor au stat în faţa televizoarelor şi au rostit şi ei numărătoarea inversă. După 16 zile, data când Ilan Ramon trebuia să se întoarcă pe pământ, străzile din Israel au fost aproape pustii, deoarece nimeni nu dorea să piardă, acest eveniment.

Ramon a accentuat înainte de decolare că va merge în spaţiu în numele poporului său. A luat cu el desenul unui băiat ucis la Auschwitz şi un sul cu Tora. El s-a dorit a fi un mesaj pentru Israel. Această călătorie în spaţiu avea ca obiectiv şi analizarea unor informaţii pentru a afla mai multe lămuriri despre originea omului.

A devenit Ilan Ramon un mesaj? În Psalmul 107:11-12 este scris: «...se răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru că nesocotiseră sfatul Celui Preaînalt. El le-a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i-a ajutat». Mesajul său ar putea fi acum următorul: prin respingerea Torei, deşi Ilan a avut-o cu e1 în spaţiu, planurile Israelului nu pot fi împlinite. Deşi în sulul Torei omului i-a fost descoperit adevăru1 despre Dumnezeu, ceruri şi originea omului, adevărul continuă să fie respins.

Cotidianul israelian «The Jerusalem Post» a relatat: «În aceste vremuri grele, Ramon ne spune că nu există nici un orizont şi nici o înălţime care nu pot fi atinse. Dacă ne străduim, noi, israelienii, putem merge peste tot. Prin propriile puteri - ne aminteşte Ramon - putem face să înflorească deşertul, putem clădi oraşe moderne pe teren nisipos şi putem ajunge până la stele. Noi, evreii, reuşim să înaintăm chiar şi în cosmos».

Nici un cuvânt despre faptul că Israelul a reuşit doar prin ajutorul lui Dumnezeu să înflorească deşerturile şi să clădească oraşe pe terenuri nisipoase (Ezechiel 36). Acum însă Domnul Şi-a tras mâna pentru o singură clipă; «Columbia» s-a prăbuşit şi nimeni şi nimic nu a putut interveni. Pentru Israel există un singur purtător de nădejde: Mesia, Domnul Isus. Profetul Ieremia spune: «Doamne, nădejdea lui Israel! Toţi cei ce Te părăsesc vor fi acoperiţi de ruşine. Cei ce se abat de la Mine vor fi scrişi pe pământ, căci părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie» (Ieremia 17:13).

3. Lovit pe teren propriu. Atât timp cât nu nădăjduieşte în Domnul şi nu caută izbăvirea la El, Israelul va fi lovit din cauza propriei alegeri şi încăpăţânări.

Naveta «Columbia» s-a prăbuşit cu puţin timp înainte de sfârşitu1 zborului, triumfului şi reuşitei misiunii sale. Exact în momentul în care tatăl lui Ilan Ramon a fost intervievat şi vorbea despre bucuria anticipată a reîntâlnirii cu fiul său, nava a explodat. Într-o clipă eroul naţional a devenit o figură tragică; bucuria s-a schimbat în cântec de jale, mândria s-a transformat în umilinţă. O stea care nu mai străluceşte a căzut din ceruri.

Această tragedie ne duce cu gândul la antiteza dintre viaţa lui Saul ca împărat şi cea a lui David, la scopurile lor şi 1a felu1 în care s-au raportat la Dumnezeu. Saul a fost ales de popor, în timp ce David a fost un om după inima lui Dumnezeu (1 Samuel 13:14) - o imagine a lui Mesia. Spre deosebire de David, Saul nu a reuşit să rezolve problema filistenilor. Saul a fost uns cu untdelemn dintr-un vas: «Samuel a luat vasul cu untdelemn, şi l-a turnat pe capul lui Saul ...» (1 Samuel 10:1). Un vas se sparge atunci când cade la pământ. Împărăţia lui Saul, familia sa, el însuşi şi viitorul său s-au prăbuşit.

Sunt afirmaţiile din «The Jerusalem Post» o reflectare a situaţiei prezente în domeniul credinţei din Israel: «Ramon ne-a adus aminte de cine suntem şi ce putem realiza, dacă ne încredem în noi ... A salvat el viaţa şi sufletul Israelului»? Aceste cuvinte ne arată foarte clar că Dumnezeu este dat la o parte!

David a fost uns cu untdelemn dintr-un corn: «Samuel a luat cornul cu untdelemn, şi l-a uns în mijlocul fraţilor lui. Duhul Domnului a venit peste David, începând din ziua aceea ...» (1 Samuel 16:3). Un corn nu se sparge. În sens profetic, el se referă la puterea lui Mesia, care va rămâne în veci (1 Samuel 2:10). Împărăţia lui David nu se va sfărâma, fiindcă îşi va găsi împlinirea în Isus. Singur Mesia este speranţa lui Israel. Dar atât timp cât Israelul merge pe căile sale şi se încrede doar în puterile sale, se va prăbuşi de fiecare dată.

În zilele în care Ilan Ramon se afla în spaţiu, în Israel au avut loc alegeri locale. Dar nici realegerea lui Şaron nu va aduce progrese în rezolvarea situaţiei poporului evreu; lucrul acesta se va întâmpla doar atunci când va veni Alesul lui Dumnezeu.

Cuvintele prorocului Amos sunt deosebit de relevante în acest sens: «Ascultaţi cuvântul acesta, cântecul

acesta de jale, pe care-l fac pentru voi, casa lui Israel! A căzut şi nu se va mai scula, fecioara lui Israel... Căci aşa vorbeşte Domnul către casa lui Israel: Căutaţi-Mă, şi veţi trăi! Nu căutaţi Betelul, nu vă duceţi la Ghilgal, şi nu treceţi la Beer-Şeba ... Căutaţi pe Domnul, şi veţi trăi! Temeţi-vă ca nu cumva să apuce ca un foc casa lui Iosif, şi focul acesta s-o mistuie, fără să fie cineva la Betel ca să-l stingă ... El a făcut Cloşca cu puişi Orionul, El preface întunericul în zori, iar ziua în noapte neagră ... Domnul este Numele Lui!» (Amos 5:1-2,4-6,8).

Lângă rămăşiţele navetei «Columbia» a fost găsit un mic drapel israelian, pe care Ilan Ramon l-a luat cu el în spaţiu. Lucrul acesta este într-un fel o imagine frumoasă a viitorului Israelului. Chiar dacă poporul evreu va trebui să treacă prin necazul cel mare şi va trebui curăţit în foc, Dumnezeu Îşi va atinge scopul cu Israelul. Domnul spune prin prorocul Zaharia: «... Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc, şi o voi curăţi cum se curăţeşte argintul, o voi lămuri cum se lămureşte aurul. Ei vor chema Numele Meu, şi îi voi asculta; Eu voi zice: "Acesta este poporul Meu!" Şi ei vor zice: "Domnul este Dumnezeul meu!"» (Zaharia 13:9).

4. O stea cade din cer. Prăbuşirea navetei «Columbia» a fost pentru SUA o lovitură amară. Exact ce definea spiritul Americii, esenţa ei - banii şi cucerirea cosmosului - au fost lovite puternic.

Doresc să vă reamintesc aici de mesajul publicat în ediţia din februarie a revistei «Strigătul de la miezul nopţii»: «Al doilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; şi a treia parte din mare s-a făcut sânge» (Apocalipsa 8:8). Am afirmat că aceste cuvinte se pot referi la destinul SUA. Legat de al doi1ea sunet de trâmbiţă se spune: «Al treilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a căzut peste a treia parte din râuri şi peste izvoarele apelor. Steaua se chema "Pelin; şi a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Şi mulţi oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare» (Apocalipsa 8:10-11 ).

Prăbuşirea navetei «Columbia» a fost deosebit de amară. Dar, pe lângă sensul literal, această tragedie poate avea şi un înţeles simbolic. În Biblie, «pelinul» simbolizează pervertirea dreptăţii şi adevărului. În Amos 5:7-8 şi 6:12 se explică acest lucru şi este pus în mod unic în legătură cu spaţiul cosmic: «Voi care prefaceţi dreptul în pelin, şi călcaţi dreptatea în picioare! El a făcut Cloşca cu pui şi Orionul, El preface întunericul în zori, iar ziua în noapte neagră; El cheamă apele mării, şi le varsă pe faţa pământului: Domnul este Numele Lui ... aţi prefăcut judecata în otravă, şi roada dreptăţii în pelin».

Mă întreb cu rezervă şi cu precauţie: oare la baza conflictului cu Irakul stau motive adevărate? Sau ambele părţi transformă adevărul şi dreptatea în pelin?

Experţii afirmă că dezinformarea a devenit între timp un scop declarat în declanşarea războaielor. Nu putem aştepta să auzim adevărul din partea unei lumi care se află sub dominaţia şi seducerea «prinţului veacului acestuia», care este numit «mincinos şi tatăl minciunii» (Ioan 8:44) - mai ales că ne îndreptăm cu paşi repezi spre vremurile din urmă.

Oare nu există teama că un eventual atac asupra Irakului se va manifesta ca un «război de pelin»? În Irak se bănuieşte că ar fi depozitate mari cantităţi de gaze toxice; SUA şi Anglia au ameninţat public că, în anumite situaţii nu se vor sfii să folosească bombe atomice. Ce ar însemna lucrul acesta pentru lumea noastră? Pelin, otravă şi moarte! A fost prăbuşirea navetei spaţiale «Columbia», în care s-a aflat pentru prima dată un israelian, un semn de la Dumnezeu?

Ştiu că judecăţile vestite de sunetul trâmbiţelor sunt destinate unei alte epoci şi că evenimentele se vor derula de la sine. Însă aş dori să iau ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă ca un avertisment. Într-un anumit sens, Dumnezeu Îşi ridică degetul ameninţător împotriva lumii noastre. Se pare că El vrea să ne atenţioneze cu privire la ceea ce va avea loc inevitabil.

Trebuie să luăm în serios semnele şi să aşteptăm cu dor revenirea lui Isus. În Evrei 9:28 este scris: «... tot aşa Cristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă».

Regretăm foarte mult moartea celor şapte astronauţi şi suferinţa familiilor lor. Dorim să ne rugăm pentru cei îndoliaţi, pentru Israel şi SUA, pentru întreg Orientul Apropiat şi situaţia din lumea noastră. De asemenea, dorim să fim treji şi să ne rugăm: «Vino curând, Doamne Isuse, pentru a binecuvânta Israelul, pentru a mântui naţiunile, pentru a face dreptate şi pentru a aduce pacea în întreaga lume!»

N.L.

 

 

 

INDEX