Sfânt un antisemit?
Un capitol întunecat din istoria Rusiei"ȘTIRI DIN ISRAEL" Septembrie 2000
În cele ce urmează prezentăm în rezumat un articol apărut în cotidianul israelian The Jerusalem Post din 17 august 2000. În el ne este descoperită o pagină întunecată a ultimului țar rus Nicolae al II-lea, ucis în 1918 de către bolșevici. Canonizarea în luna august 2000 a monarhului și a familiei lui, care au murit împreună, prin Biserica Ortodoxă Rusă are caracter de semnal pentru antisemitismul apărut în Rusia în ultimii ani.Ecaterinburg, oraș industrial cu 1,4 milioane de locuitori, așezat în Urali, nu constituie neapărat un punct de atracție turistică, deși există acolo un obiectiv turistic care exercită asupra vizitatorilor din întreaga Rusie o adevăratâ forță de atracție: crucea neagră amplasată pe locul unde ultimul țar rus și familia lui și-au găsit moartea, în urmă cu 82 de ani. În urma canonizării Iui Nicolae al II-lea și a familiei lui, acest loc, care se află la două fusuri orare spre est de Moscova și care este astăzi numit «Golgota Rusiei», ar putea în curând să devină un loc cunoscut de pelerinaj. Grupurile de pelerini care vor fi așteptate vor cinsti un domnitor sub a cărui domnie au avut loc pogromuri antievreiești și care s-a bazat orbește pe renumitele Protocoale ale înțelepților Sionului, până când a aflat că falsificarea se datora poliției secrete. În scrisorile adresate mamei lui întrebuința cuvinte plină de ură atunci când vorbea despre evrei. Vizitatorii mormântului vor observa curând că antisemitismul primitiv, care era o pată urâtă a domniei noului sfânt, n-a dispărut.
Mai rămân sutele de vizitatori care se opresc aici zilnic pentru a face o fotografie. Aceia care sunt mai mult interesați de «semnificația mai adâncă» a celor întâmplate într-o noapte de iulie a anului 1918 pot pune întrebări celor care așteaptă turiștii cu informații scrise și suveniruri. Cei mai mulți sunt monarhiști, și îi acuză pe evrei de «omor ritual» comis împotriva familiei țarului. Dacă îi asculți un timp mai îndelungat, afli totul despre «planurile» evreilor hasidici de a construi într-un cimitir situat în apropiere o sinagogă. Evreii au de gând să utilizeze pivnița clădirii pentru «ritualurile lor înfiorătoare, la care beau sângele creștinilor și mânâncă copii». Ei sunt supărați dacă îi întrebi dacă din pricina băii de sânge pe care a lăsat-o în urmă din 1894 până în 1917 ultimul țar mai este potrivit să fie numit sfânt. Unii dintre ei tăgăduiesc pur și simplu pogromurile sângeroase ce au avut loc între anii 1903 - 1906. Acest grup, care se întâlnește aici zilnic, desigur, nu este reprezentativ pentru gândirea Bisericii Ortodoxe Ruse care numără 80 de milioane de membri, al cărei cler se grăbește mereu să condamne actele de violență antisemite din Rusia. Dar monarhiștii funcționează la Ecaterinburg ca ghizi, și episcopul de acolo tolerează afișele lor cu propagandă antisemită.
După o recomandare a comisiei bisericești însărcinate cu canonizarea familiei țariste, Romanovii nu ar trebui să fie canonizați pentru modul de viață sau pentru martirajul lor, ci pentru umilința cu care au întâmpinat moartea. Din acest motiv, nu este necesar ca cineva să se ocupe de trăsăturile de caracter mai puțin morale ale ultimului țar. «El ura evreii», spune Alexander Lakschin, un istoric evreu din Moscova. «Prin educație și gândire, el era antisemit. În ciuda excluderii acestui aspect, canonizarea este eclipsată de «problema evreiască». În 1997, instanța bisericească supremă a propus o reanalizare a uciderii țarului printr-o comisie de stat. Aceasta urma să constate și faptul că omorul a fost parte a unui ritual evreiesc. Asemenea presupoziții bântuiau populația rusă. Comisia a ajuns însă în 1998 la concluzia că asasinii țarului erau în majoritate neevrei și astfel ar putea fi exclusă legătura cu un ritual evreiesc. Cu toate acestea, mitul omorului ritual nu este nici pe departe uitat. Un istoric bisericesc cunoscut își exprimă obiecția: Pentru majoritatea susținătorilor canonizării există un motiv evreiesc pentru acțiune. După părerea lor, familia țaristă a avut parte de o moarte provocată de evrei, la fel ca unii dintre primii sfinți creștini. Pinchas Goldschmidt, rabinul-șef din Moscova, este de asemenea sceptic: «Membrii simpli ai Bisericii ar putea să creadă că un sfânt nu poate face greșeli, iar dacă ar persecuta evrei, acțiunea lui ar trebui să fi fost perfect îndreptățită».