Păianjenul cu cruce
Abia când roua dimineții își înlănțuie perlele ei sclipitoare pe firele sale, ori când bruma timpurie îi îmbracă pânza cu ace sticloase de gheață, abia atunci iese la iveală țesătura fină a unei pânze de păianjen. Atât de subțiri sunt firele sale, că ar trebui răsucite peste o sută pentru a obține o "frânghie" de grosimea unui fir de păr!Cu toate acestea, fiecare din aceste fire este mai rezistent și la fel de elastic ca cel mai bun și mai scump oțel! În cazul firelor e vorba desigur numai de un anumit amestec de albumină, bineînțeles una foarte specială, ale cărei componente păianjenul le produce în șase organe de secreție aflate în partea din spate a corpului său umflat și pe care le combină asemenea unui farmacist experimentat ce folosește o rețetă secretă, exact în proporția pe care o cer nevoile momentului. Un fir de pe marginea plasei, mai încordat decât celelalte, nu trebuie doar să fie mai gros decât firele de captură, ci și mult mai rezistent la rupere decât elastic.
Un păianjen cu cruce are la dispoziție, în acest sens, cinci feluri diferite de lichid pentru a-și țese pânza, iar în plus, desigur, și acel clei deosebit de puternic, produs și el de o glandă specială, clei cu care păianjenul își unge la sfârșit firele pânzei-capcană.
Amestecul ciudat de lichid din care e țesută pânza și care în contact cu aerul se solidifică imediat, nu se formează, de fapt, printr-o scurgere asemănătoare celei dintr-o stropitoare, ci în urma presării prin aproape 600 de tuburi minuscule de pe cele șase papile. Și în acest caz
păianjenul are posibilitatea să aleagă. Un fir marginal îl "răsucește" din multe alte fire subțiri, în timp ce un fir subțire din doar câteva firișoare deosebit de fine, care ies din fiecare din acele tubulețe.În funcție de necesități, păianjenul poate "pune în funcțiune" mai multe sau mai puține din tubulețele pe care le posedă. În felul acesta, firul de păianjen nu este nicidecum o funie masivă, ci e realizat asemenea unui cablu metalic și tocmai de aceea este la fel de rezistent ca și acesta!
Rețeaua însăși pare a fi proiectată foarte exact până în cele mai mici detalii! Păianjenul își execută lucrarea, urmând parcă instrucțiunile unui plan îndelung chibzuit la planșetă: începând cu "ancorarea" firelor-cadru, tensionarea "spițelor" pânzei și tragerea unei "spirale ajutătoare" din centru către exterior, până la aducerea în final, în direcție opusă, a spiralei lipicioase pentru capturare.
În planul de construcție nu este uitat nici măcar faptul că rețeaua trebuie să atârne puțin înclinat și că acest țesător atât de zelos nu trebuie să se miște decât pe partea de dedesubt a pânzei! Căci altfel păianjenul s-ar prinde în propria lui plasă, în care s-ar putea prăbuși la prima mișcare greșită.
În felul acesta însă, nu se poate întâmpla nimic, întrucât o cădere în gol este împiedicată de un fir de salvare pe care lucrătorul îl leagă de țesătura sa, lucru de asemenea planificat dinainte. În plus, se mai adaugă și faptul că - pentru orice eventualitate - piciorușele păianjenului sunt unse cu un strat subțire de ulei pentru ca astfel să nu se poată lipi de ele cleiul acela atât de "irezistibil".
Păianjenul nu trebuie să învețe nimic din arta sa. S-ar putea spune că el stăpânește totul deja "din naștere", chiar și uciderea rapidă a prăzii cu ghearele sale concepute ca niște seringi, sau răsucirea victimei într-o "pungă de conservare" lucrată din acel fir de borangic, ca și întinderea unui fir de semnalizare de la rețea până la ascunzătoarea din apropiere. Acest fir reprezintă de fapt singurul ceas deșteptător fără zgomot din lume și are menirea să-l scuture pe păianjen din moțăială, imediat ce vreo pradă se zbate în plasă.
Întreaga știință și tehnicitate a specialiștilor în computere n-ar fi suficiente pentru a construi un ordinator care să comande și să execute toate mișcările unui păianjen ce-și țese pânza - cu atât mai puțin dacă ordinatorul ar trebui să fie tot la fel de minuscul! Apoi acel păianjen-robot ar mai trebui să fie dotat și cu o întreagă uzină chimică precum și cu o instalație completă pentru tors! Dar chiar dacă s-ar reuși imposibilul, computerul-păianjen ar avea nevoie și de un program deosebit de complex pentru a "funcționa" corect. Oare inteligența compactă a celor mai buni informaticieni și matematicieni ar fi suficientă pentru a realiza toate acestea? Și iată că fiecare banal păianjen cu cruce, la venirea sa pe lume are toate aceste condiții "tehnice" gata îndeplinite, inclusiv programul care-l comandă corect. Ce inteligență deosebită, ce proiectant grandios trebuie să se afle în spatele acestei mărunte minuni a creației! Niciodată o asemenea creatură atât de impresionantă nu va putea fi rezultatul unui hazard lipsit de sens, pe parcursul unei așa-zise "evoluții superioare continue".