Când iubirea de animale
devine o urâciune
Ca pe vremea lui Noe
Duminică, în biserica Elisabethen din Basel, au fost aduși de mulți credincioși iubitori de animale câini, pisici, hamsteri, cobai, păsări și doi porci, pentru a doua slujbă divină dedicată omului și animalelor. (TA)
Sintagma «ca pe vremea lui Noe» se potrivește extrem de bine pentru vremea noastră (desigur mai puțin pentru animalele pe care le-a luat Noe în barcă), așa cum s-a potrivit și vremii imediat dinaintea judecății potopului. În Romani 1,18-32 este descrisă această vreme, în care o generație, care deși știa de Dumnezeu, nu l-a slăvit ca pe adevăratul Creator. Ba mai mult, oamenii s-au dedat încă de pe atunci nebuniilor» filozofiei și ale speculațiilor despre alți dumnezei. Prin faptul că și-au negat conștient cunoștința lor despre existența lui Dumnezeu și au socotit cunoștința dobândită prin ei înșiși superioară, oamenii au devenit tot mai încrezuți și s-au încurcat tot mai mult în necunoștință și nechibzuință.
Consecința acestui fapt a fost refuzul oamenilor de a se închina Dumnezeului viu și invizibil. Astfel ei și-au făcut dumnezei vizibili din lemn și din piatră: «...au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări , dobitoace cu patru picioare și târâtoare.» (Rom. 1,23).
Cineva a făcut următoarea remarcă: «În decursul timpului, omul începe să semene tot mai mult cu cel căruia i se închină.» Și Domnul Isus a spus, printre altele, în profețiile Lui despre vremea sfârșitului: «Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului omului.» (Matei 24,37).
Astăzi, omul se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu, întorcându-se spre religie și diverse filozofii. Natura a devenit pentru el dumnezeu. De multă vreme evoluția este alternativa creațiunii lui Dumnezeu. Omul se minunează de mărimea universului, pătrunde tot mai adânc într-acesta prin propria lui cunoștință - și devine tot mai puțin cunoscător al Domnului creațiunii. Animalele sunt duse la slujbele divine, oamenii făcând chiar demonstrații pentru protecția lor. Bisericile în care ar trebui să te închini lui Dumnezeu, devin localuri de întruniri ale «iubitorilor de animale». Se vorbește despre «fratele și sora» animal, însă Domnul vieții, care ajută și vindecă, nu este căutat. Numele Lui, care ar trebui să fie sfințit (Matei 6,9), este defăimat și hulit, prin faptul că Pământul este numit Pământul-mamă, iar Dumnezeu, zeiță.
Sinodul acceptă reprezentarea lui Dumnezeu printr-un chip feminin Creștinii anglicani au admis prin vot ca în viitor Dumnezeu să poată fi reprezentat și prin chipul unei femei. Hotărârea a fost luată la încheierea unui sinod din Ottawa care a durat nouă zile. Mai departe, reprezentații bisericilor participante au votat ca în viitor să nu mai fie interpretate cântece cu conținut războinic (ca de exemplu: «Înainte luptători ai lui Cristos!»). Biserica anglicană este ca mărime a treia comunitate creștină din Canada. (BZ)
Într-adevăr, se potrivește aici Cuvântul din Romani 1,24-25: «De aceea , Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăției, să urmeze poftele inimilor lor; așa că își necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, și au slujit și s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.» Geneza 6,5 afirmă despre generația din vremea lui Noe: «Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ, și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.» Dumnezeu a dat indicațiile de construcție a arcei salvatoare numai lui Noe, împreună cu care au fost salvate și celelalte șapte sufletele din casa lui, întrucât a crezut numai în El, și L-a făcut dreptatea lui.
Arca este o imagine a Salvării în Isus Cristos. Înainte de potop, oamenii necredincioși râdeau și vorbeau în batjocură despre mesajul de atenționare al lui Noe, care îi prevenea de judecata ce urma să vină. Ei au găsit multe contra argumente. Însă, când s-a revărsat potopul anunțat, toți au pierit. Doar cei care erau în arcă au fost salvați de ape. Biblia spune referitor la vremea noastră, că lumea necredincioasă va fi rânduită pentru judecată, însă cei care sunt «în Cristos» vor fi înălțați în veșnica slavă a lui Dumnezeu: «Căci însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul.» (1 Tes. 4,16-17).