Atacul împotriva învierii
O revistă de scandal elvețiană a publicat un articol cu titlul «Isus nu a înviat?» în care se scrie: Trebuie rescrisă Biblia? Nu este Paștele cea mai importantă sărbătoare creștină?Asemenea întrebări s-au pus într-un documentar realizat de BBC, afirmându-se că învierea, așa cum o descrie Biblia, nu a avut loc!
Iată o afirmație revoltătoare! Dacă ea ar fi adevărată, atunci creștinismul se va scutura din temelii!
Conform cercetărilor lor, Isus din Nazaret a fost îngropat în mormântul unei familii din Ierusalim, acolo fiind înmormântați și Maria și losif, părinții Săi.
În 1980 în timpul săpăturilor arheologice efectuate în lerusalim s-a descoperit un mormânt, în care s-au găsit un fel de sicrie din piatră, numite osuarii. Pe trei dintre ele au fost gravate numele «Maria», «Iosif» și «Isus».
Sicriele s-au depozitat într-o arhivă, rămânând ascunse timp de 16 ani! Acum însă acestea s-au redescoperit. Jurnalistul Chris Mann, documentându-se pentru realizarea unui serial religios pentru BBC, a găsit într-un depozit o urnă funerară cu inscripția «Isus, fiul lui Iosif».
După ce a insistat să i se arate alte osuare care datează de 2000 de ani, el a găsit ceva interesant: pe două dintre ele erau inscripționate în ebraică «Maria» și «Iosif».
Pe un altul este gravat în limba greacă «Maria» - presupunându-se că ar fi vorba de Maria Magdalena, femeia păcătoasă mântuită de Isus și care a fost o martoră importantă a învierii Sale. Pe alte două sicrie ar fi fost gravate numele «Matei» și «Iuda, fiul lui Isus».
Joe Zias, arheolog la Oficiul Israelian pentru Arheologie, afirmă că «abundența numelor ne dă de gândit». «Dacă osuarele nu ar fi fost descoperite într-un singur mormânt, atunci le-aș fi considerat cu siguranță false. Ele însă au fost descoperite într-un context arheologic autentic».
Cu privire la asemenea descoperiri senzaționale se poate spune că «nu tot ce strălucește este aur». A trage concluzia că Domnul nu a înviat pentru că s-au găsit aceste obiecte, este fals și nefondat. Pe atunci existau mulți oameni care aveau asemenea nume.
Cel mai credibil și autentic document care există și care va rămâne este Biblia. De-a lungul istoriei arheologii au fost nevoiți să dea dreptate deseori Sfintei Scripturi. Biblia afirmă că Domnul Isus nu a fost îngropat într-un mormânt de familie, în care deja era înmormântat Iosif (care probabil a murit cu mult înaintea răstignirii Sale), ci într-un mormânt în care nu a mai fost așezat nimeni. «Spre seară, a venit un om bogat din Arimatea, numit Iosif care era și el ucenic al lui Isus. El s-a dus la Pilat, și a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea. Iosif a luat trupul, l-a înfășurat într-o pânză curată de in, și l-a pus într-un mormânt nou al lui însuși, pe care-1 săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la ușa mormântului, și a plecat» (Matei 27,57-60). Astfel s-a împlinit profeția lui Isaia, care în urmă cu 700 de ani scria despre moartea lui Isus:
«Groapa Lui a fost pusă între cei răi, și mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârșise nici o nelegiuire și nu se găsise nici un vicleșug în gura Lui» (Isaia 53,9). Iosif din Arimatea a fost un om bogat. Isus a fost pus în mormântul său, care se afla printre cele ale păcătoșilor.
De multe ori Domnul Isus a vestit moartea și învierea Sa. Iar cel care studiază viața Lui foarte atent, cu greu L-ar considera mincinos. În Matei 16,21 este scris: «De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoților celor mai de seamă și din partea cărturarilor; că are să fie omorât, și că a treia zi are să învieze». Isus nu a vestit doar învierea Sa, ci a precizat și când va avea loc ea, și anume după trei zile. El a avut puterea să vorbească limpede despre un asemenea eveniment: «Drept răspuns, Isus le-a zis: Stricați Templul acesta, și în trei zile îl voi ridica". Iudeii au zis: Au trebuit patruzeci și șase de ani, ca să se zidească Templul acesta, și Tu îl vei ridica în trei zile?" Dar El le vorbea despre Templul trupului Său» (Ioan 2,19-21). Doar Fiul lui Dumnezeu putea să facă o astfel de afirmație, împlinind prin moartea și învierea Sa planul lui Dumnezeu pentru mântuirea umanității. Josh McDowell prezintă câteva argumente în cartea sa «Der Tote, der lebt» (Cel mort, care trăiește), care ar trebui să pună pe gânduri pe orice critic și să-l îmbărbăteze pe cel credincios:
Mormântul gol
Adepții lui Isus susțineau că EI a inviat. Ei au afirmat că Isus li s-a arătat timp de patruzeci de zile având multe dovezi convingătoare. Pavel spune că Isus S-a arătat la peste 500 de frați. Atunci majoritatea martorilor încă trăiau, putând confirma afirmațiile lui Pavel (1 Cor. 15,3-8).
A.M. Ramsey scrie: «Eu cred în înviere, deoarece altfel nu s-ar putea explica o serie de fapte. Mormântul gol este prea adevărat ca să fie contestat». Paul Althaus afirmă că învierea «nu s-ar fi putut propovădui în Ierusalim nici măcar o zi, dacă mormântul gol nu ar fi fost o dovadă clară pentru credincioși».
Paul L. Maier afirma într-un interviu: «Dacă analizăm fiecare dovadă în parte, sinceri și cu atenție, atunci, pe baza criteriilor cercetării istorice, putem într-adevăr afirma că mormântul lui Isus a fost gol în dimineața învierii. Până în prezent din sursele și documentele arheologice nu s-a descoperit nici un indiciu care să conteste învierea lui Isus».
Cum putem explica mormântul gol? Nu a fost oare un fenomen natural?
Pe baza adevărurilor biblice și a dovezilor istorice, noi, creștinii, credem că Isus a înviat prin puterea supranaturală a lui Dumnezeu. Pentru unii este greu de crezut un asemenea lucru; dar a nu crede ridică și mai multe întrebări.
Este importantă situația de la mormânt după înviere. Pecetea romană s-a rupt - fapt pedepsit cu crucificarea. Piatra cea mare nu a fost rostogolită doar de la intrare, ci și din fața mormântului. S-ar putea presupune că cineva a luat-o și a mișcat-o din loc. Soldații care păzeau mormântul au fugit. Pe atunci existau 18 infracțiuni pentru care o santinelă era condamnată la moarte, printre care adormirea în post și părăsirea locului de pază.
Femeile au venit la mormânt și l-au găsit gol - panicate, ele s-au întors și le-au spus ucenicilor ceea ce au văzut. Petru și loan au fugit la mormânt. Ei au descoperit fâșiile de pânză și mormântul gol. Trupul lui Isus a trecut într-o nouă existență.
Teoriile care explică învierea ca pe un efect natural sunt neconvingătoare, având rolul de a ne întări încrederea în adevărul învierii.
Și primii istorici (Pliniu, Tacitus, Claudiu și Iosephus Flavius), care sunt și cei mai credibili, au spus despre înviere:
Acest om a fost Mesia, iar după ce Pilat L-a răstignit la insistența liderilor noștri, cei care L-au iubit, nu L-au părăsit. El li S-a arătat viu după trei zile, așa cum au prorocit sfinții profeți (Antichități, 18.3.3).
Alexander Seibel scrie în cartea sa «Ist Er tatsächlich auferstanden?» (A înviat El cu adevărat?):
Lordul Littleton și Gilbert West, membri ai unui club ateist, au încercat să dovedească faptul că Isus nu a înviat. Ca urmare ei au trebuit să se dedice și mai mult studierii acestui subiect. Pentru a demonstra contrariul, ei au fost obligați să aducă dovezi serioase și consecvente.
Ei au fost juriști, specializându-se în verificarea și aprecierea argumentelor și a indiciilor. Rezultatul: amândoi au devenit creștini. Ei au analizat, au fost consecvenți și deschiși din punct de vedere intelectual. Nu au mai avut altă cale, depunând armele în fața Domnului înviat.
Credința nu este o «convingere ilogică cu privire la prezența incertitudinii», ci o convingere intelectuală care recunoaște adevărul (vezi Ioan 8,31-32). Nu ar trebui să tragem concluzia că necredința este o convingere ilogică în lucrurile a căror prezență este ignorată?
N.L.